tow.ro

Archive for March, 2010

Lolita Pille este o frustratodepresivonarcomanosemianorexico domnisoara, in mana careia a cazut ceva talent literar – ce dezastru! Pentru cartile ei ar trebui introdusa o noua categorie in literatura care sa se numeasca cam asa: “Cum sa faci o laba trista si nici macar sa nu-ti iasa”. Moralitate ieftina, intriga ieftina, sex ieftin, pana si consumul de droguri e neinteresant. Asa zice Lolita Pille ca ar arata mirobolanta viata a celor smecheri! – zau?!

Din Hell am tinut minte totusi partea in care si-o trage in fund si spune ca uite asa, draga, si-a pierdut ea ultima bucata de virginitate. Chiar puteam trai si fara informatia asta! Sau, poate, o fi citit-o pe Etxebarria si stie Lolita ce stie! Dar daca Hell este doar o scriere proasta, Bubble Gum este o scriere proasta cu reteta! Titlu interesant, accesibil, intriga, elememente surpriza, rasturnare de situatie! Cine a invatat-o, a invatat-o bine: pune multe rasturnari de situatie ca astea gadila plebea la prostie. Ca scursura are o mentalitate interesanta: dupa ce ai fraierit-o, ai rasturnat situatia si i-ai demonstrat ca nu era asa cum credea ea, hopa, are impresia ca, de fapt, ea stia ca nu e asa! A anticipat. Uite ce desteapta e ea! Colac peste pupaza, fenomenul e si mai trist fiindca nu numai crede ca deja stia, dar mai crede si ca e printre putinii cititori care stiau, adica, “uite ce tare is eu si ce imbecili is ceilalti!”. Ca sa fie placinta coapta, de remarcat titlurile in engleza(!) pe copertile unor carti scrise in original in franceza. Ca o adevarata frantuzoaica ce te respecti, Pille! Dar nu va faceti griji, si asta e o reteta, ca a dat titluri internationale – daca ati remarcat, titlurile in engleza s-au pastrat si pe copertile cu traducerile. Un fel de branding. Ultima ei carte, Crepuscule Ville, are totusi titlul in franceza, nu stiu ce-i de capataiul ei si nici nu ma intereseaza.

Concluzia? – Literatura unei boarfe de tip intelectual pentru lingerea hemoroizilor altor boarfe de tip intelectual – o candidata la un viitor premiu Nobel, eventual. Felicitari, Lolita Pille!

O carte senina, vesela, frumoasa, detasata. Ilustratiile, in acord cu muzicalitatea textului, sunt excelent realizate. Ce mai – per total, o lucratura de nota zece.

Dar e o problema, stimati domni de la Humanitas, ce e cu paginarea?! Cartea pe care am citit-o eu* sare de la pagina 16 la 73, cu tot cu textul aferent paginii, continua asa pana la 88, cand, tup la 33. O tine asa pana la 72, cand, surpriza, ne intoarcem la pagina 18. Mergem pana la 32, cand, alt salt, si hopa 89. De aici pana la 102, adica finalul cartii, o tine in line dreapta. Original, trebuie sa recunosc.

________

* Neagu Djuvara, Amintiri si povesti mai deocheate, editura Humanitas, 2009

Reguli tabel joc Yams

Am preferat sa va scriu regulile in tabelul de mai jos, pentru a putea face mai usor corelatia cu tabelul de yams. Tabelul si regulile generale le gasiti aici. Succes!

Reguli tabel Yams

Reguli si sfaturi complementare joc Yams

Avand in vedere ca ai la dispozitie noua coloane, la inceputul jocului completarea punctajului in tabel este lejera, insa, pe masura ce casutele se umplu, vei ajunge in situatii in care, de exemplu, vei avea absolut nevoie de un careu. Daca nu reusesti sa-l faci, atunci treci mai departe, barand pur si simplu casuta. Se considera 0 puncte.

Este de recomandat sa incepi jocul completand coloanele de sus in jos si de jos in sus, iar pe cele aleatorii sa le lasi pentru la sfarsit.

Cel mai greu la acest joc este sa iti iasa un yams, adica cinci zaruri cu acelasi numar. Cand completezi coloanele de jos in sus este foarte simpla completarea sumei generale, dar pentru yams este recomandat ca, daca nu iti vine in timp util un yams, sa barezi casa si sa treci mai departe.

De asemenea, pentru un incepator, este de recomandat ca primele jocuri sa le faca utilizand doar primele trei coloane (aleatoriu, de sus in jos si de jos in sus), daca se avanta din prima la tabelul pe care l-am pus eu la dispozitie, risca sa petreaca trei ore pentru un singur joc. In mod normal, un joc Yams in doi, utilizand intreg tabelul propus, tine o ora.

De obicei, Yams se joaca utilizand zaruri mai mari decat cele obisnuite, pe care le gasesti prin chioscuri. De asemenea, este nevoie de un covoras special pentru jocurile cu zaruri. Este foarte dezagreabil sa arunci cele cinci zaruri direct pe masa. Dar cum, prin Romania, nu am avut fericirea de a gasi un magazin serios, specializat in jocuri de societate, poti inlocui covorasul cu unul pentru poker, pe care il poti procura mai usor, sau cu o fata de masa mai groasa.

Pentru un plus de picanterie, daca pot sa o numesc asa, popular, Yams mai apare sub forma de Iams, cu toate ca nu am gasit nicaieri niciun indiciu cum ca aceasta denumire ar fi corecta.

Yams (Yahtzee) este un joc de societate care iti ofera o placuta modalitate de a te relaxa in compania altor oameni. La Yams se pot folosi nenumarate variante de tabel. Mai jos am expus una din variante, care, in urma experientei de jucatoare, mi se pare cea mai interesanta. Pentru nelamuriri vizavi de regulament astept intrebari. Pentru a accesa regulile de completare ale tabelului si punctajul mergeti aici.

Tabel joc Yams

Tabel Yams

Reguli generale joc Yams

Participa minim doi jucatori. Fiecare are cate cinci zaruri si cate o fisa cu tabelul de mai sus in care se completeaza punctajul. Prima data fiecare jucator arunca concomitent cate un zar. Cel care are zarul mai mic deschide jocul.

Arunca toate cele cinci zaruri. In functie de ce a iesit, fie se opreste si noteaza punctajul in tabel, fie alege cateva zaruri, iar pe restul le relanseaza. Poti relansa zarurile de maxim doua ori.

• Exemplu: Arunc zarurile. Numerele aparute sunt “1,1,3,5,6”. Pun deoparte “1,1” si relansez “3,5,6”. Numerele aparute sunt “1,2,5”. Pun deoparte “1” (acum am trei de “1” pusi deoparte) si relansez “2,5”. Numerele aparute sunt “1,4”. Rezultatul final este de “1,1,1,1,4”. Aleg sa scriu “40” in dreptul careului. Aceasta este cel mai convenabil punctaj, insa puteam scrie “4” in dreptul rubricii 1, “2” in dreptul perechii, “8” in dreptul tripletului, sau tot “8” in dreptul sumei generale.

Apoi este randul adversarului. Jocul se sfarseste cand toate coloanele sunt pline. Castiga cel care are un punctaj final mai mare.

sau Romania – Eterna comedie

Ce faci cand vrei sa citesti  un poem monumental, impartit in trei volume, scris intr-o limba a secolului al XIV-lea?
Lucrurile ar trebui sa stea cam asa: daca ai ambitia de a citi o asemenea epopee, e de bun simt sa acorzi cateva luni in prealabil studiului limbii in care a fost scris originalul. Dupa ce te-ai familiarizat cu limba, faci rost de o editie bilingva a operei pe care vrei sa o citesti, unde, in paginile din stanga sa fie asezat textul original, iar in dreapta traducerea in limba ta. Citesti o data textul original, apoi traducerea, apoi inca o data textul original.

Pentru a exemplifica aceasta tehnica am ales Divina comedie a lui Dante Alighieri.
Momentan, singura editie bilingva in limba romana cuprinde doar Infernul si a aparut in 2006.
Istoria traducerilor Divinei comedii in limba romana arata astfel:

• Dante Alighieri, Divina Comedie. [I.] Infernul, traductiune de Maria P. Chitiu, Craiova, 1883 (traducere nerimata).
• Dante Alighieri, Divina Comedie. II. Purgatoriul, traductiune de Maria P. Chitiu, Craiova, 1888 (traducere nerimata).
• Dante Alighieri, Infernul, traducere în versuri de N. Gane, Editura Librariei Noua Iliescu, Grossu & Comp., Iasi, 1906.
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, traducere de G. Cosbuc, editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Editura „Cartea Romaneasca”, Bucuresti, f. a. [1924]. Cf. si G. Cosbuc, Opere, VII. Traduceri, Dante, Divina Comedie, 1. Infernul, editie critica de Gh. Chivu, prefata si comentarii de Alexandru Dutu, Editura Minerva, Bucuresti, 1985.
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Purgatoriul, traducere de G. Cosbuc, editie îngrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Editura „Cartea Romaneasca”, Bucuresti, f. a. [1927].
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Paradisul, traducere de G. Cosbuc, editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Editura „Cartea Romaneasca”, Bucuresti, f. a. [1932].
• Dante Alighieri, Infernul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Romanesc, Craiova, 1932 (traducere in proza).
• Dante Alighieri, Purgatoriul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Romanesc, Craiova, 1933 (traducere in proza).
• Dante Alighieri, Paradisul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Romanesc, Craiova, 1934 (traducere in proza).
• Dante Alighieri, Divina Comedie, în romaneste de Eta Boeriu, note si comentarii de Alexandru Dutu si Titus Pirvulescu, Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1965 (numeroase reeditari).
• Dante Alighieri, Opere minore, traduceri de Francisca Baltaceanu, Titus Barbulescu, Oana Busuioceanu, Virgil Candea, Petru Cretia, Stefan Aug. Doinas, Sandu Mihai Lazarescu, Elena Nasta, Romulus Vulpescu; comentarii de Oana Busuioceanu, Virgil Candea, Stefan Aug. Doinas, Alexandru Dutu; introducere, tabel cronologic si note introductive de Virgil Candea, Editura Univers, Bucuresti, 1971.
• Dante, Infernul, interpretare romaneasca, note si un cuvant inainte de George Buznea, Editura Univers, Bucuresti, 1975.
• Dante, Purgatoriul, interpretare romaneasca si note de George Buznea, Editura Univers, Bucuresti, 1978.
• Dante Alighieri, Divina Comedie, in romaneste de Giuseppe Cifarelli, editie îngrijita de Titus Pirvulescu si prefatata de Alexandru Cioranescu (8), Editura Europa, Craiova (9), 1993, cu ilustratii de Marcel Chirnoaga (reed. 1998, Editura Dacia, Cluj-Napoca).
• Dante Alighieri, Divina Comedie, repovestita pentru cei tineri de Dumitru Tranca, Editura Atlasis, Bucuresti, 1992 (repovestire explicativa in proza).
• Dante Alighieri, Divina Comedie, traducere in versuri de Ion A. Tundrea, prefata de N. Iorga, Editura Medicala, Bucuresti, 1999.
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, text bilingv, cu versiune romaneasca, note, comentarii, postfata si repere bibliografice de Razvan Codrescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2006. *

Solutia? Mai inveti o limba straina. Eu am optat pentru editia bilingva in trei volume Dante Alighieri, La Divine Comedie, editura Flammarion, 2004.

Tovarasi editori romani, ce faceti, dragilor?

________

* sursa:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri

Problema librariilor

Ca sa cumperi o carte e o alta poveste. Fie, daca iti doresti o carte, o gasesti in toate librariile, asta fiindca ai fost invatat ce sa-ti doresti (bineinteles ca daca iti doresti un Paulo Coelho nu vei avea nicio piedica), fie, daca esti ceva mai excentric, va trebui sa colinzi librarie cu librarie, asta fiindca in Romania nu exista nicio librarie suficient de cuprinzatoare (asa cum e, de exemplu, Gibert Jeune, din Paris).

Planul librariilor in Romania – multe, mici, puchinoase si slabe in dotare, imi aminteste de atunci cand, trecand peste meleaguri straine cu avionul, am vazut fasii imense de aceeasi culoare pe camp, care, de abia dupa o buna bucata de intindere treceau la alta culoare, pe cand, trecand pe deasupra Romaniei, nu mica mi-a fost vexarea, vazand fasiute-fasiute – un camp dungat din cap pana in picioare. Dezbina si stapaneste.

Revenind, cum e cu parcelele, asa si cu librariile. Deci, daca esti ceva mai excentric, mai ai totusi sanse ca, dupa ce ai batut in lung si-n lat librarie cu librarie (asta presupune ca stii deja locatiile tuturor librariilor!), sa gasesti, in final, cartea.

Dar sa nu-ti treaca cumva prin cap sa citesti cine stie ce ciudatenii – ori nu a mai fost editata, ori pur si simplu nu exista in limba romana – si cu atat mai putin daca vrei sa citesti vreo carte in limba originala. S-a inventat Amazon-ul -  de ce sa se complice romanii?!

Ca sa ajungi, totusi, sa concepi astfel de probleme iti trebuie CAPITAL. In Romania cartile sunt formidabil de scumpe, rivalizand, sau chiar intrecand, preturile din strainatate (de exemplu Anna Karenina o gasim la pretul de 59,95 RON pe site-ul celor de la Polirom, pe cand la Flammarion costa 8,30 EURO, aproximativ 34 RON) – asta in functie de ce se mai stabileste oare? Ca raportat la salariul mediu al romanului n-are cum sa fie!

Concluzia este urmatoarea: in lipsa banilor, romanul, nici macar, nu-si pune problema cartilor, implicit, nu e capabil sa vada in ce stare de subjugare se afla. Pentru el astfel de probleme nici macar nu exista. Si apoi, cand munceste ca o sluga ore in sir, si, ca si cum n-ar fi pierdut deja suficiente ore din viata, mai ramane si in trafic doua-trei ore pe zi, la apusul soarelui, invitatia societatii de a citi, poate, un Paulo Coelho, este chiar binevenita, si, daca mai este si la reducere, atunci chiar ca societatea e, indubitabil, marinimoasa.

Exista diverse probleme fundamentale: Dumnezeu, libertatea, nemurirea, a fi sau a nu fi, ma iubeste sau nu ma iubeste, a-ti ascuti ghearele intai de sifonier sau de fotoliu, a gasi sau a nu gasi carti etc..
Pentru ultima problema fundamentala expusa, posibilitati sunt variate.

Problema bibliotecilor publice

Daca e o biblioteca mare, ai sanse sa gasesti, macar la sala de lectura, cam ce carte vrei, in limita bunul simt, bineinteles.

Sigur pe sine, intri in biblioteca, calcand pe egoism, avand constiinta ca va trebui sa restitui cartea mult ravnita – nu, ea nu va sta frumos pe rafturile din sufrageria ta, ca o sotie buna. Nimic nu este al nimanui. Totul este impartit in mod egal. Suntem socialisti. Si cartile ca si curvele.

Nu sunt nicidecum impotriva bibliotecilor. E util ca in fiecare oras sa se gaseasca o centralizare a cartilor. Dar biblioteca n-ar trebui sub nicio forma sa fie gandita ca fiind sursa fireasca de a-ti procura carti. Oamenii au dreptul la un nivel de trai suficient de ridicat pentru a-si cumpara carti. In plus, ei au dreptul sa si gaseasca cartile pe care si le doresc. Cel mai trist e ca omului aleatoriu nici nu-i trec prin cap astfel de ganduri. El ia standardele impuse de societate ca fiind infailibile si se conformeaza sa se prostitueze, caci procesul merge si invers, in fata cartilor.

Dar biblioteca, asa cum e ea azi in Romania, e mai mult decat un bordel, e un bordel pervers. Nu numai ca accepti sa te prostituezi, dar mai treci pentru asta si printr-o groaza de formalitati – fise, permise, cereri, hartiute, hartiute. Orar incalcit. Bibliotecare acre, de parca n-ar fi platite pentru munca lor si ti-ar face tie un serviciu, sau, mai rau, de parca tu ai fi de vina pentru ca ele sunt acolo si nu la o tura de shopping in galeriile Lafayette.

Si daca treci si peste toate lucrurile astea, si, dupa obicei, romanii trec peste admirabil, acum ia un trifoi cu patru foi in dinti si gaseste-ti cartea! Cateodata asezate dupa natia scriitorului – ai grija, treci prin Wikipedia inainte sa ajungi la biblioteca – Mexic e departe de Spania; alteori dupa specii, subspecii sau curente; sau daca o cauti dupa cota, din baza de date, pregateste-te pentru a porni in cautarea comorii – atentie, nu-ti da nimeni harta.

Si daca ai trecut si peste toate lucrurile astea si ajungi in fata raftului unde ar trebui sa te astepte ibovnica, incruciseaza-ti degetele si tine-ti respiratia. S-ar putea sa ai surpriza sa nu fie! S-a ratacit ea cumva.

Dar daca, totusi, ai gasit ce vroiai, mai stai putin si la coada ca sa ti-o inregistreze, si gata -  ai terminat! sa nu-ti uiti hainele la garderoba.

Intai bancul, dupa aceea comentariul

Metoda logica de vanat crocodili:

Materiale necesare:
Un sezlong, un volum de poezie contemporana, o luneta, o penseta si o cutiuta.
Mod de operare:
Te duci pe malul Nilului, sau unde stii tu ca sunt crocodili, te intinzi pe sezlong, iei volumul de poezie tanara si te apuci sa citesti. Fiind poezie tanara, adormi imediat. Crocodilul te vede si-si zice: “Hopa! Micul dejun” Se apropie si da sa te manance, moment in care observa volumul de poezie contemporana si, curios, incepe sa-l rasfoiasca. Fiind poezie tanara, adoarme imediat. Tu, care-ai adormit inaintea lui, logic, te si trezesti inaintea lui. Iei luneta, o tii invers si te uiti la crocodil. Iei penseta si-l pui in cutiuta.*

Explicatie:

Citind cu inversunare literatura sfarsitului secolului al XX-lea si inceputului secolului al XXI-lea, am ajuns la concluzia ca, apelativul de literatura contemporana, pentru un asemenea gen de scriitura, este depasit.
Moda repetitiva a ultimilor ani ai umanitatii introduce in colectia noua accesoriul “post”, nota diferentiala fata de colectia sezonului trecut (de exemplu: postmodernism) – in ton cu Nouvorba lui Orwell – nu ca as avea eu ceva cu prefixele – altfel zis, colectii in uni. In contrast cu moda, eu consider ca fiind o necesitate schimbarea uni-urilor cu imprimeurile – mai ales ca suntem in plina incalzire globala, iar caldura si imprimeurile se asorteaza intotdeauna. In cazul de fata, imprimeul este partea de “poezii” din “literatura de poezii contemporane”.
Mai exact, “literatura de poezii contemporane” este o noua colectie in cadrul a tot ce inseamna literatura (nu va lasati inselati de titlu – nu se refera doar la poezii!), o colectie asa cum au fost si “romantismul”, “realismul” etc.. Mai mult nu va zic si las sinopsisul de la inceputul articolului sa vorbeasca de la sine.

________

* banc – autor necunoscut