tow.ro

Archive for April, 2010

Ilustratiile* de mai jos sunt create de catre pictorul Sandro Botticelli si sunt inspirate din Divina comedie a lui Dante Alighieri.

________

* Ilustratiile sunt preluate de pe [link]

Das Gesunde Plus – Zink, Histidin, Cystein

Desigur, as fi putut pune titlul “In cautarea sistemului imunitar”. Problematica chestiune. Asa am dat peste Das Gesunde Plus. Asta, bineinteles, dupa ce am incercat nenumarare alte produse pentru intarirea sistemului imunitar. Das Gesunde Plus e o marca nemteasca ce scoate pe piata suplimente alimentare si pe care eu o recomand cu caldura. Sa va spun si de ce.

1. Ce e nemtesc e nemtesc. Asta se stie deja!
2. Produsele Das Gesunde Plus le puteti achizitiona de la DM, un magazin civilizat, organizat, deloc stresant, unde e o placere sa faci cumparaturi.
3. Ambalajul este frumos lucrat. Si asta conteaza!
4. Pretul e accesibil.
5. Chiar functioneaza!

O data si pentru totdeauna -  nu mai puneti de la inceput, deasupra farfuriei, lingurita pentru desert.
Unu – nu e placut sa-ti mananci friptura gandindu-te la fabulosul tort de ciocolata. Sa-i dam fiecarui fel de mancare ce-i al lui!
Doi – poate persoana nici nu are de gand sa isi serveasca desertul, asa ca de ce sa-i incarcam inutil masa, inca de la inceput?!
Trei – e total nepoliticos sa impunem un anumit desert cuiva. Poate persoana doreste fructe pentru desert, ce sa faca cu o lingurita?!
Patru – tacamurile se aseaza in dreapta si in stanga farfuriei, de ce ar fi lingurita pentru desert mai cu mot?
Cum se aranjeaza tacamurile in cazul deserturilor? La sfarsitul mesei, in functie de ce doreste persoana sa serveasca la desert, se aduce o farfurioara si in dreapta ei se aseaza fie o lingurita, fie in dreapta cutitul pentru desert si in stanga furculita pentru desert.

Asortati fata de masa si servetelele cu tonul incaperii.

Chiar daca este larg cunoscuta urmatoarea doctrina a bunelor maniere, de foarte, foarte multe ori nu se respecta. Insist, furculita in stanga, cutitul in dreapta. Doar in cazuri exceptionale furculita se aseaza in dreapta, fara cutit. In cazul unui anumit tip de salata, de exemplu. Cutitul se aseaza cu lama spre interior. Furculita cu dintii in sus dupa codul bunelor maniere englezesti, sau cu dintii in jos dupa codul bunelor maniere frantuzesti. Ramane la latitudinea dumneavoastra, insa, o data ce ati ales un cod, pastrati-l!

O alta greseala, chiar daca nu prea e practicata de particulari, ci, frecvent, de restaurantele care se considera mai dichisite, ori de serviciile de organizare pentru nunti, petreceri, este urmatoarea: servetul, impaturit cine stie in ce forma complicata, se aseaza pe farfurie. Nu, nu si iarasi nu! Nu imi puneti o bucata de material acolo unde va sta mancarea mea. Servetul se aseaza pe masa, sub absolut nicio forma pe farfurie!

Similar, dragi chelneri, nu mai puneti meniul pe farfurie! Si mai grav decat cu servetul. O bucata de carton, plastic, hartie, ce-o fi el, care nu se spala niciodata si pe care au pus mana sute de oameni, chiar nu vreau sa o vad stand acolo unde va sta pranzul meu.

Numele restaurantului

(-) Proasta idee. Initial am crezut ca este vorba de numele proprietarului, a la francaise. Ceea ce oricum ar fi fost caraghios. Dar nu e cazul. Mai rau. Harmattan (care e, intradevar, in franceza – tot am nimerit-o cu ceva) chiar inseamna ceva, in romana se traduce armatan si e un vant de prin Sahara.

Adresa, contact

(+) Restaurat l’Harmattan, Str.Franceza 56, sector 3, Bucuresti.

Telefon: 314 12 50

Atmosfera

(-) Kitsch.

Amplasare si design

(-) Cladirea este ‘tapitata’ cu ferestre de la un capat la altul pe partea cu strada. Poate n-ar fi meritat minusul doar pentru lucrul asta, dar, in completare cu celelalte aspecte, si-l merita pe deplin.

(-) Mesele sunt inghesuite.

(-) Designul interior este de un kitsch cum rar gasesti (ce paradox!). Sa-i zicem prost gust.

(-) Restaurantul nu are separeuri.

Chelneri

(+) Chelnerii se ocupa imediat de clienti. Asta fiindca nu sunt alti clienti.

(+) Chelnerii sunt bine ingrjiti, zambitori si amabili imbracati frumos.

(+) Dupa ce ai servit felul principal, chelnerii te mai intreaba daca doresti un desert.

Toaleta

(+) Toaleta este ok.

Muzica

(+) O baiguiala care se vrea a fi marocana. Merge. Ca doar ne-am dus la un restaurant cu specific.

Alte observatii

(+) Scrumiera este schimbata la un moc de tigara, maxim doi.

(+) Nu au televizor.

(-) Cand am sunat sa fac rezervarea am avut o discutie de felul urmator:

Eu: bla la bla (romana).

Domnul de la telefon: bla bli bla (franceza).

Eu: bla la bla (romana).

Domnul de la telefon: bla bli bla (franceza).

Eu: De ce vorbiti in franceza (stupefiata) ?!

Domnul de la telefon: bla bli bli bla (franceza).

Mda, domnul cica ar fi priceput romana da nu stia s-o vorbeasca. Nu-i bai, sa isi ia o secretara care sa raspunda la telefon, atitudinea lui, la mine in tara, NU!

(-) Mancarea este absolut sub orice critica. Si sa va explic si ce m-a scandalizat cel mai tare.

Eu sunt o mare fana a couscous-ului cu legume fierte si pui. Am mancat couscous de la mama lui, a carui secret numai restaurantul cu pricina il cunoaste si care a fost divin. Apoi am mancat si couscous preparat in casa, cu cea mai mare grija si cu multe batai de cap pentru gasirea ingredientelor (nu de mine, ca nu am obiceiul de a ma aventura atat de mult in arta culinara), care a fost bunicel, dar nu la fel ca primul. Si am mancat si couscous congelat – se mai gasesc, pe ici pe colo, pungi cu minunatul amestec congelat, la un prêt de nimic si cica ar fi la fel de bun, nu trebuie decat sa-l pui in cratita vreo 15 minute. Dar nu-i asa. Nu ca n-are niciun gust, dar e foarte prost la gust! Nici pe departe de couscous-ul original.

Acum bun, la restaurantul l’Harmattan, care, aparent, ar fi singurul restaurant marocan din Bucuresti, ghiciti, va rog, in care categorie din cele trei mai sus enumerate!

Concluzia? Am platit vreo 70 RON pentru un couscous la punga, congelat.

(-) Preturile sunt exagerat de mari. Absurd de mari, avand in vedere ca restaurantul nu ofera mai nimic de calitate.

Recomandarea culinara

Orice altceva de la un alt restaurant.

Nu mai puneti degetul pe lama cutitului sau a furculitei cand mancati! E total dezagreabil. In general tacamurile sunt alcatuite dintr-un maner si o lama. Folositi manerul! Lama are contact numai si numai cu mancarea.

Nu incepeti sa strangeti masa pana nu a terminat toata lumea de mancat!

In general, la restaurant fructele sunt servite sub forma de salata, taiate cubulete si decojite. Ele se servesc cu furculita sau lingurita, dupa caz. In cadrul familial, fructele se prezinta fie intregi, asezate pe o fructiera, fie taiate si decojite, intr-un bol. Daca sunt pe fructiera, fiecare persoana poate lua cu mana un fruct, decoji doar cu mainile (de exemplu mandarinele) sau ajutata de un cutit, cojile fiind puse in farfuria proprie. Aceasta este doar o conventie, caci in Codul Bunelor Maniere ni se spune sa consumam fructele folosind exclusiv cutitul si furculita. Ceea ce e foarte dificil de facut daca vrem, de exemplu, sa mancam o portocala. Asa ca, daca aveti o receptie mai formala, evitati fructiera, pentru a nu pune musafirii in situatii neplacute; serviti fructele gata taiate si decojete in bol. Evident, cea mai fericita servire e aceea cand fiecarui fruct in parte ii rezervati un bol. Nu uitati sa dotati fiecare bol cu cate o lingura pentru salata. Astfel, fiecare persoana poate sa aleaga ce fructe mananca si ce nu. Principiul este acelasi ca la brunch.

Nu muscati din felia de paine sau chifla! Rupeti bucatica cu bucatica, pe masura ce mancati.

Nu scoateti limba in afara cand duceti furculita ori lingura la gura.

Cafeaua se bea ca desert, dupa terminarea felurilor principale.

Nu murdariti marginea farfuriei.

Cand terminati de mancat asezati tacamurile folosite paralel, pe farfurie, in partea dreapta.

sau Importanta restaurantelor cu separeuri

Pentru aceia dintre dumneavoastra care au intrat pe site deoarece doreau o propunere pentru un restaurant cu separeu in Bucuresti, atunci va pot recomanda cu caldura Madame Butterfly.

Totusi, as vrea sa si motivez titlul articolului. Asa ca, iata!

Bucurestiul a dezvoltat o moda din cafenele si bistrouri la strada, cu geamuri mari, lipsite de separeuri, perfecte pentru viata mondena. Ceea ce e ok, da senzatia unui oarecare nivel de trai, un anumit mod de viata. Problema vina insa din faptul ca si restaurantele tind sa devina asa ceva. Ceea ce e o mare eroare. Daca nici macar masa nu o mai respectam, atunci ce? Asa am ajuns la importanta restaurantelor cu separeuri.

Se stie ca o masa luata cu mai multe personae e mai placuta, lucru cu care sunt perfect de acord. Cei care merg pe principiul cum ca la masa nu se vorbeste fac o greseala, dupa parerea mea. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa vorbim cu vecinul de la masa de langa noi! Desigur, e o exagerare, insa, intr-un restaurant fara separeuri avem toate sansele sa auzim discutii vecine, sau, mai rau, un intreg zumzet, ca intr-o cantina muncitoreasca. Ori, atunci cand te duci la restaurant, nu doresti deloc o astfel de atmosfera. Avantajul unui separeu in restaurant, pe langa faptul ca elimina acest zumzet si aceasta intersectare de conversatii, mai implica si intimidate. Sa fim seriosi, cui ii place ca cineva sa se holbeze la ce are el in furculita?!

Iata, deci, de ce sunt bune separeurile. Nu aveti decat sa mergeti intr-un astfel de restaurant cu prietenii dumneavoastra si sa savurati, linistit, acompaniat de o muzica de calitate, in surdina, masa dumneavoastra preferata.

Invitatii erau asteptati pe la amiaza. Pana atunci, inca de dimineata, toata familia, de la mic la mare, participa la organizarea brunch-ului. Ce-i drept, ne avantaja foarte mult si salonul, caci aveam doua canapele joase, mai multe perne si in mijloc o masa mare, joasa, patrata. Acestea ocupau jumatate de salon, cealalta jumatate fiind libera. Am mai instalat o masa lunga in jumatatea libera a salonului, pe care am expus delicatesele culinare. Brunch-ul cere, intradevar, mult spatiu si un mediu informal, foarte comod. Ar fi nepotrivita organizarea unui brunch la o masa clasica.

Bun, masuta patrata am aranjat-o in felul urmator: am pus o fata de masa vesela, o vaza cu flori, scrumierele aferente. Doua-trei boluri cu alune, chipsuri, fursecuri. Fiind vorba de un brunch, nu am aranjat nici tacamurile, nici farfuriile, nici paharele, acestea lasandu-le unele peste altele pe masa, astfel incat fiecare persoana sa ia ce are nevoie.

Langa aceasta masuta am mai adus una mai micuta, unde am pus bautura. Sampanie, vin alb si negru, tarie, sucuri, apa si un bol cu punch.

Ce am expus pe masa lunga, din jumatatea libera a salonului? In primul rand sunt necesare multe platouri. Eu am ales sa ma joc putin cu aranjamentul mancarii. Am rezervat un platou pentru verdeturi – rosii, castraveti, ridichi, salata, morcovi, ardei grasi, toate taiate in forme cat mai simpatice. Apoi un platou pentru branzeturi, unul pentru semipreparate, unul pentru fructe si inca unul pentru dulciuri. Un cos impletit pentru paine si inca unul pentru produse de patiserie. Am mai expus si multe boluri cu icre, vinete, salata orientala etc.. Desigur, la brunch se consuma si mancare gatita, insa aceasta se aduce pe parcurs. Trebuie luata in calcul si conventia ca orice invitat la un brunch aduce ceva de mancare. De la dulciuri pana la mancare gatita.

Cam asa arata salonul cand au sosit invitatii. Bucuria copiilor, caci ei au fost primii care au inceput sa piguleasca din masa de brunch. Bineinteles, s-au plictisit repede asa ca au plecat la joaca in gradina. Am inceput brunch-ul, printr-un vot unanim, cu cate o cafea. Apoi eu am luat un croasant cu ciocolata si apoi niste semipreparate. Ce au servit ceilalti si in ce ordine nu mai stiu, dar tocmai asta e partea amuzanta la brunch! Am servit, la un momentdat si bacon ca la mama lui si niste ciuperci umplute pe care colocatara mea le-a ars maiestuos. Unul din invitati a dormit nitel pe canapea, ca doar vinul a fost bun tare. Si diverse alte intamplari.

Cam in acest ritm au trecut multe ore pana cand, seara, copii s-au culcat si noi am plecat intr-un club sa dansam. Si cum copilul invitatilor deja dormea la noi, atunci, dupa dans, invitatii s-au dus la ei acasa si ne-au lasat copilul si noi le-am urat distractie placuta.

Iata cum ar arata un brunch, putin extins, ce-i drept, insa extrem de agreabil.

Sau Ce este brunch-ul?

Daca intrebati pe cineva ce este un brunch, cel mai probabil va va raspunde astfel: “Fiecare manaca ce vrea, in orice ordine vrea”. Acum, brunch-ul e ceva mai mult decat atat. Brunch-ul este o alternativa animata a mesei clasice.

Popular, brunch-ul nu este echivalentul nici micului dejun, nici al pranzului si nici al cinei. El poate incepe la orice ora si poate dura oricat. Oficial insa, brunch-ul apare ca fiind un mic dejun intarziat care tine locul si pranzului.

O caracteristica de baza a brunch-ului este accea ca la el participa mai multi oameni. Eu recomand ca la un brunch sa participe intre patru si zece persoane. Desigur, functia lui este una sociala. Nu e atat de amuzant daca la un brunch participa numai doua persoane. Pentru o petrecere de dupamiaza intre prieteni un brunch este o varianta interesanta. Zic asta fiindca brunch-ul e categoric o petrecere diurna. In plus, copii adora brunch-ul. Trecand peste introducerile vagi, in articolul urmator o sa va povestesc cum organizam noi brunch-ul si in ce context.

Deoarece am mai notat deja, va reamintesc ca perioadele lui Picasso sunt in plina discutie. Intr-unul din vechile mele caiete am dat peste urmatoarea clasificare, luata, probabil, de prin cine stie ce istorie a picturii:

Perioada albastra (1901 – 1904)

Perioada roz (1904 – 1906)

Cubismul (1907 – 1914)

-         cezanian, cunoscut si ca perioada africana (1907 – 1909)

-         analitic (1909 – 1912)

-         sintetic (1912 – 1917)

Perioada epicuriana si senina (1917 – 1924)

Perioada suprarealista (1924 – 1929)

Daca pe masa se afla o lumanare, nu o aprindeti cat timp afara este inca lumina.

Barbatul intra intotdeauna primul intr-un restaurant, tinand mai apoi usa pentru ca sa intre si femeia. De ce e manierat barbatul care intra primul? – pentru ca fereste femeia de privirile indiscrete din restaurant, caci, in general, cand se deschide o usa, toata lumea isi indreapta privirea intr-acolo; pentru ca scuteste femeia de un mic moment de confuzie, in care nu stie incotro sa se indrepte, caci, intr-un restaurant, barbatul e cel ce hotaraste unde se vor aseza.

De asemenea, intr-un restaurant, daca tocmai ati intrat, sunteti insotit, si ati vazut pe cineva bine cunoscut, mergeti intai la masa dumneavoastra, instalati-va impreuna cu insotitorul, apoi scuzati-va, mergeti si salutati cunoscutul si intoarceti-va de graba la masa dumneavoastra. Este extrem de nepoliticos sa va lasati companionul sa va astepte la masa sau, mai rau, cum intrati in restaurant sa va duceti la masa cunoscutilor si sa-l ‘uitati’ pe insotitorul dumneavoastra in hol.

Nu va puneti telefonul mobil, portofelul, cheile pe masa!

Veniti insotiti de copii dumneavoastra doar cand sunteti sigur ca acestia respecta bunele maniere.

Multumiti intotdeauna chelnerului, fie ca va aduce meniul, fie vreun fel de mancare sau orice altceva.

Chiar daca e o precizare de bun simt, totusi vreau sa subliniez – nu exagerati cu bautura. Alcoolul trebuie vazut ca o completare a mesei, caci sunt mancaruri care, efectiv, se completeaza cu un anumit tip de alcool, la o anumita temperatura etc.. Astfel de doctrine culinare sunt inchegate intr-o arta indelung studiata de catre persoane de specialitate.

Nu va imbracati provocator la restaurant. Nu confundati scurgerile cu pranzul. Sexu-i sex, mancarea-i mancare.

________

N.B. A se vedea si Bunele maniere la masa – Conduita