tow.ro

Fiindca mi-a placut mult Fata cu cercel de perla, m-am instalat intr-o librarie in dreptul raftului cu Tracy Chevalier si mi-am cumparat, la intamplare, inca o carte de-a ei. S-a nimerit sa fie Doamna si licornul. O lectura lejera, frumoasa, cu mai putin impact insa decat Fata cu cercel de perla – poate din cauza ca eram deja familiarizata cu atmosfera chevalier.

Dar viata se incapataneaza sa strecoare, din cand in cand, printre momente modeste, care nu pretind a fi nimic altceva decat simpla banalitate, cate o intamplare de-a dreptul surprinzatoare. Ca atunci cand, grabind pasii pe strazi, gandind cine stie ce trivialitati, zaresti, in trecere si fara sa te opresti, un chip ce iti provoaca o senzatie de o oarecare stranietate. De abia dupa ce mai faci cativa pasi si chipul s-a indepartat de orizontul tau, realizezi ca acel chip era o iubire apusa, aproape uitata si nemaivazuta de ani de zile.

Asa se facea ca ma gaseam citind Doamna si licornul, intr-o calatorie din cele mai comune, cu trenul. Pe masura ce inaintam printre randuri, trenul obosit taia campul, zumzetul pasagerilor ramanea suspendat intr-un ecou surd – m-a izbit! Vazusem tapiseriile! In Paris, intr-o oarecare plimbare, pe o strada n’importe quoi, ma opreste din mers insotitoarea mea si imi zice “Uite, aici e Muzeul Evului Mediu. Hai sa intram!”. Si intram, ca doar aveam timp berechet. Ramanem fara cuvinte in fata unor tapiserii enorme, pur si simplu magnifice. Si cu cata naivitate i-am zis, mai apoi, companioanei mele, ca mi-as dori si eu asemenea tapiserii in perspectiva foarte indepartata a unui camin propriu! Cred totusi ca cei care nu au vazut in prealabil tapiseriile, gusta altfel aceasta carte.

Un singur lucru mai am de adaugat, de data aceasta legat de expresivitatea limbajului. In Doamna si licornul am gasit un remarcabil substituent lingvistic al actului sexual, prin toate intelesurile lui fiind pur si simplu genial – verbul “a ara”.