tow.ro

Archive for July, 2010

Valoarea istorica!

Dupa multe discutii, petitii etc. in sfarsit piatra cubica este inlocuita. O decizie de bun simt dupa parerea mea. Dezavantajele pietrei cubice sunt nenumarate; pe langa poluarea fonica trebuie luate in calcul si bietele masini care se ‘luptau’ cu aceasta piatra cubica si soferii si chiar pasagerii. Ca sa nu mai vorbim de doamnele cu tocuri foarte fericite cand pantofii lor eleganti paseau subtil pe bulevard.

Dar ce mi se pare amuzant este urmatorul lucru: argumentele pro piatra cubica – fiindca au valoare istorica!!!! Reformulam: lasam sa se darame frumuseti de case, monumente de arhitectura, intalnite la tot pasul prin Bucuresti fiindca ele, probabil, NU au valoare istorica, dar pastram piatra cubica care ne macina nervii in cubuletele alea pentru cu, DA, piatra cubica are valoare istorica.

Ion Ianosi despre Muntele Vrajit al lui Thomas Mann

“Particularitatea lui Thomas Mann consta in capacitatea de a uni si sintetiza, de a arunca o punte de legatura  intre extreme, de a fauri un tip de roman care sa valorifice poemele homerice si patimile biblice, seninatatea lui Tolstoi si frenezia lui Dostoievski. Thomas Mann este un umanist german, un optimist cu deznadejde in priviri, un admirator al impunatoarelor constructii, neincrezator in trainicia lor, un luptator pentru fericire, constient de chinurile prin care aceasta va putea si dobandita. El urmareste o sinteza dialectica intre lumina si bezna, intre viata si moarte, si nazuinta aceasta constanta ii asigura o situatie oarecum singulara in proza primei jumatati de veac…

Thomas Mann este un clasic nascut din trairile romantismului, iar Muntele vrajit – manifestul programatic al acestei simbioze, definita de autor insusi intr-o formula revelatoare in laconismul sau: Romantismul mortii plus afirmarea vietii.”

Rezumat Friederich Nietzsche – Nasterea filosofiei in epoca tragediei grecesti

Grecii

Chiar la inceputul lucrarii ni se pune sub discutie ideea de popor sanatos ori bolnav si de rolul filosofiei in cadrul unui popor. Cand incepe filosofia? Ce este filosofia? La ce foloseste ea? – intrebari la care raspunsul decurge numaidecat, Nietzsche afirmand ca grecii au fost cel mai sanatos popor si ca filosofia, contrar asteptarilor noastre, nu s-a nascut intr-o perioada nefasta a poporului grec, ci, dimpotriva, chiar in culmea maturitatii, a fericirii sale.

Ceea ce ii diferentiaza pe greci de celelalte popoare, si astfel gasim si explicatia realizarilor lor marete, este ca grecii au preluat ce era mai bun de la ceilalti si au mers mai departe de acolo de unde ceilalti s-au oprit. Astfel, ei traseaza tipurile spiritului filosofic, tablou in peisajul caruia posteritatea nu a mai putut adauga nimic.

Prima afirmare in viata a filosofiei grecesti o constituie institutia celor sapte intelepti. Ce subliniaza Nietzsche aici este importanta si sustinerea pe care grecii o acorda filosofilor, spre deosebire de alte popoare. El mai remarca, deasemenea, ca pura filosofie o gasim la grecii preplatonicieni si ca, o data cu Platon, incepe hibridizarea filosofiei, intrucat el imbina filosofia cu personalitea sa. Aici Nietzsche isi evidentiazaintentia de a dedica lucrarea lui preplatonicienilor.

Thales

Primul filosof grec este Thales, iar afirmatia lui cum ca “totul e apa” este prima idee a filosofiei. Nietzsche reliefeazatrei motive pentru care propozitia lui Thales trebuie tratata cu cea mai mare seriozitate: in primul rand pentru ca ea vorbeste despre originea lucrurilor, apoi pentru ca nu a recurs la alegorie, si in cele din urma pentru ca e incipitul ideii ca “totul este una”. De remarcat, de asemenea, ca, o datacu Thales, filosofia incepe  printr-un caracter organicist.

Anaximandros din Mliet

Acesta este primul scriitor filosof. In viziunea lui Anaximandros, generarea lumii se produce permanent, ciclic, din Apeiron. Daca Thales simplifica multiplicitatea lumii, Anaximadros merge mai departe cu doi pasi: o data el isi pune problema unitatii evidentiate de Thales si multiplicitatii existente, pe care o rezolva printr-un fenomen moral, in viziunea lui multiplicitatea ispasindu-si existenta prin insasi pieirea sa. In al doilea rand se intreaba “De ce nu a pierit existenta, de unde energia de nastere continua?”. Si la aceasta intrebare el nu gaseste alta solutie decat prin “indeterminat”, ceva mitic care danastere tuturor lucrurilor.

Heraclit din Efes

Heraclit, la randul sau, preia stafeta inmanata de Anaximandros, ducand mai departe idea de “indeterminat” astfel: el neaga conceptia lui Anaximadros a dualitatii unor lumi cu totul diferite, ajungand sa nege pur si simplu fiinta. Pentru Heraclit totul este devenire si lucreaza in acest sens numai cu reprezentari intuitive. Suferinta, vinovatia, nedreptatea sunt prezente doar in ochiul limitat, cel care priveste doar individual si nu vede armonia generala, care nu contempleaza. Nietzsche scrie cu admiratie despre Heraclit, afirmand ca “nepasarea fata de cele prezente si momentane sta in fiinta insasi a marilor naturi filosofice”.

Parmenides

Heraclit s-a oprit la intrebarea “ce este devenirea?” si de aici a continuat Parmenides, care si-a explicat-o prin imperecherea Fiindului si Nefiindului. Greu de conceput acest lucru, el face apel la imaginea Afroditei, cea care simbolizeaza relatia empirica dintre masculin si feminin, posibilitatea unirii contrariilor. In conceptia lui Parmenides, perceptiile senzoriale sunt inselatoare, caci ele creeaza iluzia ca si Nefiindul este, si astfel ca devenirea ar avea o fiinta. El contempleaza adevaratul fiind ca pe o sfera nemiscata. Tema ontologiei este reprezentativa in viziunea lui Parmenides, intrucat el remarca faptul ca experienta nu ii ofera Fiinta asa cum o gandea el, insa aceasta Fiinta trebuie sa existe de vreme ce a gandit-o si, deci, noi avem un organ al cunoasterii independent de experienta, teorie pe care, mult mai tarziu, Kant avea sa o slefuiasca in mod exceptional.

Datorita lui Parmenides, sunt introduse reprezentarile cu caracter geometric.

Anaxagoras

Anaxagoras contrazice teoria lui Parmenides, prin doua obiectii: cea a gandirii mobile si cea a orignii aparentelor. Pentru el din Asemenea nu se poate naste niciodata Neasemenea si schimbarea nu poate fi niciodata explicataprintr-un singur Fiind. Miscarea este un adevar si nu o aparenta. El dovedeste aceasta, in pofida viziunii lui Parmenides, sprijinindu-se pe incontestabila succesiune a reprezentarilor noastre in gandire.

Anaxagoras ne vorbeste despre Nous, o substanta existenta in sine, o materie foarte delicata si fina, cu insusirea specifica a gandirii, care se misca pe sine insusi, adica este independent. Anaxagoras a presupus un moment originar, in care Nous nu actionase inca, aici incepand perioada haosului anaxagoreic.

Empedocles

Acesta este cel care duce mai departe invatatura lui Anaxagoras, incercand sa elimine surplusul de ipoteze. El se indeparteaza de Anaxagoras cand considera ca e imposibila continuitatea miscarii circulare. Potrivit lui, toate miscarile se nasc non-mecanic, ducand totusi la un rezultat mecanic. Empedocles are viziunea unei forte care strange laolalta atomii si da consistenta materie, forta care poarta numele de “iubire”.

Pentru el nu exista decat patru realitati: pamantul, aerul, focul si apa.

Anaximene

Meritul acestui filosof este acela de a fi primul care are viziunea totului format prin condensarea sau rarefierea unei materii primordiale. La el aerul este principiul lumii, omniprezent, etern, din el se naste si se resoarbe. Aerul, ca si Apeiron-ul, il gasim in stare pura, de incremenire, de nemiscare. Doar dinamismul face ca lumea sa fie vie. Astfel, Anaximene traseaza liniile unei ratiuni universale.

Democrit

El crede in realitatea miscarii. Dezvolta teoria atomilor, crezand ca Fiinta este unitatea idivizibila. Daca un atom ar fi ceea ce un altul nu ar fi, ar rezulta o non-fiinta, ceea ce este o contradictie. Si Democrit recunoaste cele patru elemente, spunand despre foc ca este facut din atomi mici si rotunzi, in celelalte elemente fiind amestecati atomi diferiti. Democrit este primul care, spre deosebire de predecesorii sai, formuleaza o prima ipoteza, utilizabila din punct de vedere stiintific – si anume cea a materialismului. In formarea unei lumi, atomii plutesc permanent in agitatie in spatial infinit. Miscarea originara este verticala, o cadere regulatasi vesnica a atomilor in infinitul spatiului. Gandirea este miscare, esenta sufletului sta in forta sa insufletitoare, sufletul este facut din materie mobila, din atomi de foc care se misca perpetuu. Tot o data cu materialismul lui Democrit, gasim incipitul moralei, care spune “Multumeste-te cu lumea asa cum este ea”. El este, de altfel, primul rationalist.

Socrate si incheierea

In primul rand, Nietzsche evidentiaza meritul lui Socrate de a fi primul care a filosofat asupra vietii.

In conceptia lui Nietzsche, singurul interes pe care il reprezinta Socrate este acela ca a declansat o reforma morala. El este autodidact in morala si isi alege cunoasterea ca drum al virtutii, caracteristica definitorie pentru temperamental sau filosofic. Pentru Socrate cunoasterea si moralitatea sunt identice – ideea revolutionara si tulburatoare, caci se poate formula si astfel: lipsa de cunoastere este raul. Ce mai admira Nietzsche la Socrate este faptul ca acesta are sentimental misiunii sale. De asemenea, este subliniat faptul ca Socrate si-a dorit moartea, vrand sa demonstreze prin aceasta ca este posibil ca inteleptul sa invinga asupra instinctelor – frica de moarte, prin intreaga cunoastere pe care o detine.

Cu Socrate, evidentiaza Nietzsche, se incheie epoca inteleptilor originari, cu Platon incepand o noua epoca de intelepti, care imbina filosofia cu propria lor personalitate.

Analiza asupra tehnicii pe care Ingres o foloseste in conceperea Izvorului

Voi trata acum tema feminitatii promise. In primul rand fata tine ulciorul in mod artificial. Tehnica lui Ingres de a reprezenta ulciorul este o inventie formala, intr-un plan bidimensional. Ingres a recurs la o astfel de interventie deoarece, in planul picturii, pe langa conotatiile sexuale oferite de ulcior, acesta mai poate fi considerat si un echivalent al capului fetei – ca forma, ulciorul este refelctia intoarsa a capului, apoi exista latura libera atat a capului, cat si a ulciorului unde, pe fiecare in parte este prinsa urechia, respectiv toarta. De asemenea, analogia este intarita si de inclinarea in partea stanga a ambelor corpuri. Apa care curge din vas preia rolul de continuitate a parului fetei. Astfel, tehnica adoptata de Ingres, asigura in acest caz continuitati, analogii, spre o mai buna armonie a intregii opere, insa tehnica este cu dublu sens, caci vizeaza si antiteza. Contrastul intre “fata” goala a ulciorului si perfectiunea chipului fetei impregneaza trasaturile celei din urma mult mai puternic. Iata deci, ca o singura abstractizare a ulciorului traseaza diferite directii: armonie compozitionala, analogie, contrast, aceste directii vizand catre unicul scop de subtilizare. Astfel, avand in fata aceste elemente, efectul psihologic este tocmai acela de care vorbeam mai sus, acel ceva inexplicabil care ne face sa vedem evidentul sexualitatii in pictura, insa pastrandu-ne senzatia de mister, nevulgarizand-o.

Tema refuzului feciorelnic reiese clar din genunchii strans lipiti, insa subtilizarea este accentuata prin alte artificii. In primul rand frapeaza antiteza stransoare – goliciune, stransoarea genunchilor, a mainilor, a bratului care adera la cap, iar apoi goliciunea dezolanta si fara restrictii a fetei. In al doilea rand, de mare importanta pentru sugestia fecioriei neacordate este contrastul intre impresia unei axe de simetrie verticala dreapta in postura corpului si inexistenta acesteia in plantul pictural. Aceasta impresie este realizata de Ingres tot printr-o schema abstracta, sugerand verticalitatea prin axe oblice care se compenseaza reciproc si simetria potentiala, dar nicaieri realizata prin jocul complementar al sanilor, bratelor, coapselor, genunchilor si picioarelor. Un rol cheie il joaca organul genital situat in mijlocul picturii, care, iarasi, ne sugereaza inchidere, fara sa stim in prealabil de ce. Bineinteles, tot inventia formala a lui Ingres creeaza acest efect. Aceasta fiindca exista o simetrie intre partea de sus si cea de jos a planului, realizata printr-un crescendo in ‘oglinda’ intre sus si jos al axelor centrale oblice care, scurte la extremitati, se lungesc inspre centru. Se creeaza astfel un joc dinamic, care este estompat pe masura ce unitatile se maresc, adica in momentul pantecului, acest joc inceteaza, organul genital ramanand inchis intr-un mediu inert.

Daca pana acum am aratat ca in “Izvorul” nu se pastreaza nicaieri realitatea subiectului, iar prin  interventia schemei abstracte este produsa o impresie contrara, fiind nevoie de aceasta tehnica pentru a reliefa adevaratele teme ale operei, exista in aceasta pictura un moment de perfectiune absoluta a subiectului, care, de data aceasta, nu mai este sugerata, ci chiar exista in pictura lui Ingres – acesta fiind chipul fetei.

O privire de ansamblu asupra picturii Izvorul a lui Ingres, scurta analiza

La prima vedere ne este infatisata o fata goala, stand in picioare, in pozitie frontala, care varsa apa dintr-un ulcior, sprijinindu-l pe umar.

Apoi, la o privire mai atenta, cumva, ne este indus un puternic sentiment sexual. Astfel ajungem sa realizam ca, pentru noi, acel ulcior nu mai are functia lui naturala, inlocuind-o in mintea noastra cu conceptual vaginului. Si apa isi pierde firescul, devenind nimic altceva decat lichid vaginal, marca a excitarii. Vom observa pata de culoare alba de la picioarele fetei si ne vom gandi la samanta barbateasca, iar in cele din urma genunchii presati unul intr-altul ai fetei si privirea intr-o parte care ne anunta refuzul actului sexual. De la aceste detalii regizorale nu mai este decat un pas in crearea unei adevarate povesti, aproape pornografice, insa suficient de subtila pentru a nu a capata nicio conotatie vulgara – si toate acestea pornind de la o simpla imagine inerta.

Astfel, putem conchide ca tema generala este cea a feminitatii promise, insa neacordate.

Cum defineste Goethe abstractizarea in pictura

In primul rand trebuie facuta distinctia intre ceea ce este real si ceea ce este o reprezentare a unui obiect real, a unei idei, a unui concept. Grosso modo, abstractizarea in pictura este tocmai reprezentarea de care vorbeam mai sus. In favoarea acestei afirmatii vin cuvintele lui Goethe, cum ca “arta tineste la o iluzie amagitoare si ca orice abatere de la acest ideal mecanic trebuie sa fie explicata, scuzata, justificata”.

Bineinteles, in pictura au existat si curente precum realismul care au incercat sa minimalizeze abstractizarea, pe cand alte curente au exploatat aceasta tehnica. Goethe  se refera la faptul ca, in pictura, orice abatere de la firesc trebuie sa aiba un motiv, o cauza.

1. De ce latra cainii la roata?

2. De ce fugaresc cainii pisicile?

In general, dupa cununia civila, se serveste obligatoriu sampanie. Categoric sampanie. Acum problema este urmatoarea: pe langa sampanie, ce se serveste dupa ce se iese de la cununia civila? Bomboane, piscoturi, ciocolata, fursecuri? Depinde.

Sampania si piscoturile se pot servi oricand, fara probleme. De asemenea, la cununia civila, sampania si capsunile merg perfect impreuna. Acestea sunt cele mai fericite combinatii.

Totusi, daca doriti si ciocolata, trebuie sa tineti cont de ora la care se iese din cununia civila si de programul pe care il aveti dupa aceea. Se stie ca ciocolata se asorteaza cu sampania, dar nu ca aperitiv, ci ca desert. Asa ca atentie!

Cat despre fursecuri, la un astfel de eveniment ele sunt total nepotrivite. Fursecurile sunt mult mai putin pretentioase, le puteti oferi musafirilor intr-un weekend, dar nu la cununia civila.