tow.ro

Archive for the ‘politica literaturii’ Category

sau Romania – Eterna comedie

Ce faci cand vrei sa citesti  un poem monumental, impartit in trei volume, scris intr-o limba a secolului al XIV-lea?
Lucrurile ar trebui sa stea cam asa: daca ai ambitia de a citi o asemenea epopee, e de bun simt sa acorzi cateva luni in prealabil studiului limbii in care a fost scris originalul. Dupa ce te-ai familiarizat cu limba, faci rost de o editie bilingva a operei pe care vrei sa o citesti, unde, in paginile din stanga sa fie asezat textul original, iar in dreapta traducerea in limba ta. Citesti o data textul original, apoi traducerea, apoi inca o data textul original.

Pentru a exemplifica aceasta tehnica am ales Divina comedie a lui Dante Alighieri.
Momentan, singura editie bilingva in limba romana cuprinde doar Infernul si a aparut in 2006.
Istoria traducerilor Divinei comedii in limba romana arata astfel:

• Dante Alighieri, Divina Comedie. [I.] Infernul, traductiune de Maria P. Chitiu, Craiova, 1883 (traducere nerimata).
• Dante Alighieri, Divina Comedie. II. Purgatoriul, traductiune de Maria P. Chitiu, Craiova, 1888 (traducere nerimata).
• Dante Alighieri, Infernul, traducere în versuri de N. Gane, Editura Librariei Noua Iliescu, Grossu & Comp., Iasi, 1906.
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, traducere de G. Cosbuc, editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Editura „Cartea Romaneasca”, Bucuresti, f. a. [1924]. Cf. si G. Cosbuc, Opere, VII. Traduceri, Dante, Divina Comedie, 1. Infernul, editie critica de Gh. Chivu, prefata si comentarii de Alexandru Dutu, Editura Minerva, Bucuresti, 1985.
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Purgatoriul, traducere de G. Cosbuc, editie îngrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Editura „Cartea Romaneasca”, Bucuresti, f. a. [1927].
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Paradisul, traducere de G. Cosbuc, editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Editura „Cartea Romaneasca”, Bucuresti, f. a. [1932].
• Dante Alighieri, Infernul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Romanesc, Craiova, 1932 (traducere in proza).
• Dante Alighieri, Purgatoriul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Romanesc, Craiova, 1933 (traducere in proza).
• Dante Alighieri, Paradisul, tradus de Alexandru Marcu, ilustrat de Mac Constantinescu, editat de Scrisul Romanesc, Craiova, 1934 (traducere in proza).
• Dante Alighieri, Divina Comedie, în romaneste de Eta Boeriu, note si comentarii de Alexandru Dutu si Titus Pirvulescu, Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1965 (numeroase reeditari).
• Dante Alighieri, Opere minore, traduceri de Francisca Baltaceanu, Titus Barbulescu, Oana Busuioceanu, Virgil Candea, Petru Cretia, Stefan Aug. Doinas, Sandu Mihai Lazarescu, Elena Nasta, Romulus Vulpescu; comentarii de Oana Busuioceanu, Virgil Candea, Stefan Aug. Doinas, Alexandru Dutu; introducere, tabel cronologic si note introductive de Virgil Candea, Editura Univers, Bucuresti, 1971.
• Dante, Infernul, interpretare romaneasca, note si un cuvant inainte de George Buznea, Editura Univers, Bucuresti, 1975.
• Dante, Purgatoriul, interpretare romaneasca si note de George Buznea, Editura Univers, Bucuresti, 1978.
• Dante Alighieri, Divina Comedie, in romaneste de Giuseppe Cifarelli, editie îngrijita de Titus Pirvulescu si prefatata de Alexandru Cioranescu (8), Editura Europa, Craiova (9), 1993, cu ilustratii de Marcel Chirnoaga (reed. 1998, Editura Dacia, Cluj-Napoca).
• Dante Alighieri, Divina Comedie, repovestita pentru cei tineri de Dumitru Tranca, Editura Atlasis, Bucuresti, 1992 (repovestire explicativa in proza).
• Dante Alighieri, Divina Comedie, traducere in versuri de Ion A. Tundrea, prefata de N. Iorga, Editura Medicala, Bucuresti, 1999.
• Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, text bilingv, cu versiune romaneasca, note, comentarii, postfata si repere bibliografice de Razvan Codrescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2006. *

Solutia? Mai inveti o limba straina. Eu am optat pentru editia bilingva in trei volume Dante Alighieri, La Divine Comedie, editura Flammarion, 2004.

Tovarasi editori romani, ce faceti, dragilor?

________

* sursa:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri

Problema librariilor

Ca sa cumperi o carte e o alta poveste. Fie, daca iti doresti o carte, o gasesti in toate librariile, asta fiindca ai fost invatat ce sa-ti doresti (bineinteles ca daca iti doresti un Paulo Coelho nu vei avea nicio piedica), fie, daca esti ceva mai excentric, va trebui sa colinzi librarie cu librarie, asta fiindca in Romania nu exista nicio librarie suficient de cuprinzatoare (asa cum e, de exemplu, Gibert Jeune, din Paris).

Planul librariilor in Romania – multe, mici, puchinoase si slabe in dotare, imi aminteste de atunci cand, trecand peste meleaguri straine cu avionul, am vazut fasii imense de aceeasi culoare pe camp, care, de abia dupa o buna bucata de intindere treceau la alta culoare, pe cand, trecand pe deasupra Romaniei, nu mica mi-a fost vexarea, vazand fasiute-fasiute – un camp dungat din cap pana in picioare. Dezbina si stapaneste.

Revenind, cum e cu parcelele, asa si cu librariile. Deci, daca esti ceva mai excentric, mai ai totusi sanse ca, dupa ce ai batut in lung si-n lat librarie cu librarie (asta presupune ca stii deja locatiile tuturor librariilor!), sa gasesti, in final, cartea.

Dar sa nu-ti treaca cumva prin cap sa citesti cine stie ce ciudatenii – ori nu a mai fost editata, ori pur si simplu nu exista in limba romana – si cu atat mai putin daca vrei sa citesti vreo carte in limba originala. S-a inventat Amazon-ul -  de ce sa se complice romanii?!

Ca sa ajungi, totusi, sa concepi astfel de probleme iti trebuie CAPITAL. In Romania cartile sunt formidabil de scumpe, rivalizand, sau chiar intrecand, preturile din strainatate (de exemplu Anna Karenina o gasim la pretul de 59,95 RON pe site-ul celor de la Polirom, pe cand la Flammarion costa 8,30 EURO, aproximativ 34 RON) – asta in functie de ce se mai stabileste oare? Ca raportat la salariul mediu al romanului n-are cum sa fie!

Concluzia este urmatoarea: in lipsa banilor, romanul, nici macar, nu-si pune problema cartilor, implicit, nu e capabil sa vada in ce stare de subjugare se afla. Pentru el astfel de probleme nici macar nu exista. Si apoi, cand munceste ca o sluga ore in sir, si, ca si cum n-ar fi pierdut deja suficiente ore din viata, mai ramane si in trafic doua-trei ore pe zi, la apusul soarelui, invitatia societatii de a citi, poate, un Paulo Coelho, este chiar binevenita, si, daca mai este si la reducere, atunci chiar ca societatea e, indubitabil, marinimoasa.

Exista diverse probleme fundamentale: Dumnezeu, libertatea, nemurirea, a fi sau a nu fi, ma iubeste sau nu ma iubeste, a-ti ascuti ghearele intai de sifonier sau de fotoliu, a gasi sau a nu gasi carti etc..
Pentru ultima problema fundamentala expusa, posibilitati sunt variate.

Problema bibliotecilor publice

Daca e o biblioteca mare, ai sanse sa gasesti, macar la sala de lectura, cam ce carte vrei, in limita bunul simt, bineinteles.

Sigur pe sine, intri in biblioteca, calcand pe egoism, avand constiinta ca va trebui sa restitui cartea mult ravnita – nu, ea nu va sta frumos pe rafturile din sufrageria ta, ca o sotie buna. Nimic nu este al nimanui. Totul este impartit in mod egal. Suntem socialisti. Si cartile ca si curvele.

Nu sunt nicidecum impotriva bibliotecilor. E util ca in fiecare oras sa se gaseasca o centralizare a cartilor. Dar biblioteca n-ar trebui sub nicio forma sa fie gandita ca fiind sursa fireasca de a-ti procura carti. Oamenii au dreptul la un nivel de trai suficient de ridicat pentru a-si cumpara carti. In plus, ei au dreptul sa si gaseasca cartile pe care si le doresc. Cel mai trist e ca omului aleatoriu nici nu-i trec prin cap astfel de ganduri. El ia standardele impuse de societate ca fiind infailibile si se conformeaza sa se prostitueze, caci procesul merge si invers, in fata cartilor.

Dar biblioteca, asa cum e ea azi in Romania, e mai mult decat un bordel, e un bordel pervers. Nu numai ca accepti sa te prostituezi, dar mai treci pentru asta si printr-o groaza de formalitati – fise, permise, cereri, hartiute, hartiute. Orar incalcit. Bibliotecare acre, de parca n-ar fi platite pentru munca lor si ti-ar face tie un serviciu, sau, mai rau, de parca tu ai fi de vina pentru ca ele sunt acolo si nu la o tura de shopping in galeriile Lafayette.

Si daca treci si peste toate lucrurile astea, si, dupa obicei, romanii trec peste admirabil, acum ia un trifoi cu patru foi in dinti si gaseste-ti cartea! Cateodata asezate dupa natia scriitorului – ai grija, treci prin Wikipedia inainte sa ajungi la biblioteca – Mexic e departe de Spania; alteori dupa specii, subspecii sau curente; sau daca o cauti dupa cota, din baza de date, pregateste-te pentru a porni in cautarea comorii – atentie, nu-ti da nimeni harta.

Si daca ai trecut si peste toate lucrurile astea si ajungi in fata raftului unde ar trebui sa te astepte ibovnica, incruciseaza-ti degetele si tine-ti respiratia. S-ar putea sa ai surpriza sa nu fie! S-a ratacit ea cumva.

Dar daca, totusi, ai gasit ce vroiai, mai stai putin si la coada ca sa ti-o inregistreze, si gata -  ai terminat! sa nu-ti uiti hainele la garderoba.

Intai bancul, dupa aceea comentariul

Metoda logica de vanat crocodili:

Materiale necesare:
Un sezlong, un volum de poezie contemporana, o luneta, o penseta si o cutiuta.
Mod de operare:
Te duci pe malul Nilului, sau unde stii tu ca sunt crocodili, te intinzi pe sezlong, iei volumul de poezie tanara si te apuci sa citesti. Fiind poezie tanara, adormi imediat. Crocodilul te vede si-si zice: “Hopa! Micul dejun” Se apropie si da sa te manance, moment in care observa volumul de poezie contemporana si, curios, incepe sa-l rasfoiasca. Fiind poezie tanara, adoarme imediat. Tu, care-ai adormit inaintea lui, logic, te si trezesti inaintea lui. Iei luneta, o tii invers si te uiti la crocodil. Iei penseta si-l pui in cutiuta.*

Explicatie:

Citind cu inversunare literatura sfarsitului secolului al XX-lea si inceputului secolului al XXI-lea, am ajuns la concluzia ca, apelativul de literatura contemporana, pentru un asemenea gen de scriitura, este depasit.
Moda repetitiva a ultimilor ani ai umanitatii introduce in colectia noua accesoriul “post”, nota diferentiala fata de colectia sezonului trecut (de exemplu: postmodernism) – in ton cu Nouvorba lui Orwell – nu ca as avea eu ceva cu prefixele – altfel zis, colectii in uni. In contrast cu moda, eu consider ca fiind o necesitate schimbarea uni-urilor cu imprimeurile – mai ales ca suntem in plina incalzire globala, iar caldura si imprimeurile se asorteaza intotdeauna. In cazul de fata, imprimeul este partea de “poezii” din “literatura de poezii contemporane”.
Mai exact, “literatura de poezii contemporane” este o noua colectie in cadrul a tot ce inseamna literatura (nu va lasati inselati de titlu – nu se refera doar la poezii!), o colectie asa cum au fost si “romantismul”, “realismul” etc.. Mai mult nu va zic si las sinopsisul de la inceputul articolului sa vorbeasca de la sine.

________

* banc – autor necunoscut